Arhitectura este, alături de medicină sau avocatură, una dintre cele mai reglementate profesii din lume. În majoritatea țărilor, diploma oferită de universități nu este suficientă pentru exercitarea profesiei, ci este necesară și înscrierea în cadrul organizației existente la nivel național. În cele mai multe țări occidentale, asociațiile profesionale naționale ale arhitecților au început să apară în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Tabloul arhitecților, adică lista arhitecților cu drept de semnătură, a început să fie publicat la începutul secolului XX. Simultan sau la scurt timp după publicarea tablourilor arhitecților, au fost instituite onorarii minimale sau indicative pentru proiectarea de arhitectură.
Odată cu creșterea controlului în construcții și cu obligațiile europene legate de Directiva Serviciilor din 2006, țările din Uniunea Europeană au trecut de la onorarii obligatorii la onorarii indicative pentru proiectarea de arhitectură, în funcție de specificul național. Această trecere s-a făcut treptat, cu unele opoziții majore în cazul unor țări precum Germania. Tranziția a fost pregătită de reglementări europene extrem de stricte în ceea ce privește practicarea profesiei de arhitect și asigurarea calității în construcții.
La nivel național, începând cu anul 2021, Ordinul Arhitecților din România pune la dispoziție, la nivel național, Sistemului de Informații asupra Costurilor în proiectarea de arhitectură (SIC) avizat de către cele două instituții publice abilitate, conform legii, adică de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și de Ministerul Culturii.
În ceea ce privește preocuparea pentru onorarii în rândul arhitecților, conform sondajelor, aceștia consideră că Ordinul Arhitecților din România ar trebui, în perioada următoare, „să stabilească un onorariu minim al arhitectului, criterii clare de remunerare”, prioritate clasată, pe locul 5 din 14.
Legat de veniturile arhitecților, situația în Romania este alarmantă. În 2024, salariile lunare medii ale arhitecților din România erau de 5.500 lei[1], adică sub salariul mediu la nivel național din luna decembrie, de 5.645 lei[2].
La faptul că salariul lunar al arhitecților este sub media națională se mai adaugă și faptul că perioada când arhitecții primesc salariu este mai scurtă, de 41 de ani față de 46,3 ani la nivel național, deoarece arhitecții fac și 6 ani de studii universitare. Mai precis, pentru arhitecți, perioada activă până la pensie este de 41 de ani, între 24 și 65 de ani, deoarece studiile de arhitectură durează 6 ani, fără a lua în calcul și durata minimă a stagiului de 2 ani. La nivel național, aceasta este de 46,3 ani, dacă luăm în calcul că 16% dintre români au urmat studii superioare de circa 4 ani.
Faptul că salariile arhitecților din România sunt sub media națională este cu atât mai îngrijorător cu cât, în Uniunea Europeană, salariile arhitecților ajung să reprezinte și peste 300% din media națională. Mai exact, în 2024 salariile arhitecților sunt față de media națională: Portugalia 371%, Malta 278%, Grecia 274%, Danemarca 227%, Slovacia 217%, Polonia 195%, Letonia 195%, Olanda 190%, Italia 184%, Lituania 181%, Franța 180%, Cehia 175%, Germania 172%, Estonia 166%, Belgia 166%, Ungaria 156%, Bulgaria 156%, Finlanda 153%, Austria 141%, Luxemburg 137%, Spania 136%, Croația 129%, Suedia 116%
În acest context, este necesară, pe lângă un sistem de asigurare a calității care să fie implementat până la capăt, o informare corectă cu privire la legislația legată de libera concurență și la practica europeană sau internațională în ceea ce privește onorariile de arhitectură.
Pentru clarificarea acestor aspecte, Filiala Teritorială București a Ordinului Arhitecților din România a creat Grupul de Acțiune „Onorarii europene pentru arhitecți”, coordonat de arh. Bogdan Andrei Fezi, vicepreședinte parteneriate și organizații.